Paradisul Păsărilor – Larga Jijiei – Iași

Paradisul Păsărilor – Larga Jijiei – Iași : Autor – Mădălin Miu

Cu noaptea-n cap și cu două ghiozdane pline de aparatură foto, ne-am pornit încrezători către Larga Jijia. Sfârșitul lunii Mai urma să ne ofere o zi însorită și călduroasă. După un drum lin și plin cu discuții interesante cu și despre fotografie, am ajuns la destinație – Larga Jijia ne aștepta cu brațele deschise.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am trecut porțile înalte ale rezervației, am stabilit legătura cu contactul nostru (care făcuse deja toate pregătirile necesare) și am început să ne echipăm. Ne-am luat ghetele în picioare și aparatele în spinare și am început să ne pregătim spiritual pentru aventura ce urma.

IMG_3205

Am început să ne îndreptăm încet-încet cu mașina către locul de unde trebuia să luăm barca ce urma să ne poarte pe unul dintre cele mai mari lacuri ale rezervației. Deodată, din sens opus, un domn pe bicicletă ne face semn către o potecă ce ducea în stuf. L-am urmat și am descoperit barca ce stătea pe malul lacului, parcă așteptându-ne. Ghidul nostru (domnul pe bicicletă) s-a urcat sprinten în barcă beneficiind de cizmele din cauciuc pe care le avea în dotare și a început să se deplaseze cu barca folosindu-se de un lemn cilindric de aproximativ 3 metri, asemenea unui veritabil gondolier autohton. Am tras aer adânc în piept și ne-am urcat în barcă folosindu-ne de un podeț creat din rădăcini de stuf. După ce ne-a fost ținut un training scurt pe interacțiunea cu barca, constând din fraza ”Vă rog nu vă mișcați dintr-o parte în alta pentru că e posibil să ne răsturnăm”, am început să ne deplasăm.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Multitudinea de păsări era impresionantă. Traversând primul lac am avut ocazia să vedem perechi de lebede, berze, cormorani și egrete care-și luau zborul misterios dintre stufăriș pe măsură ce ne apropiam. În tot acest timp, rațele sălbatice zburau în stol pe deasupra noastră. Toate se întâmplau extraordinar de rapid și a trebuit să fim mereu pe fază pentru a putea surprinde toate aceste păsări minunate în habitatul lor natural.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am traversat un canal larg și am ajuns într-un al doilea lac. Aici ne-a fost dat să vedem o multitudine de rândunici de mare care se hrăneau. Am încercat să ne apropiem și să le imortalizăm fără a le deranja, dar nu am avut succes chiar în totalitate. După ce a zburat o bună parte din păsări, am observat cu toții o mare agitație ce venea din direcția apei de la mal. ”Crapii… Se bat.” ne—a explicat ghidul nostru foarte prietenos. ”Nu prea mai sunt păsări pe-aici. Vă duc la Movilă. Acolo mai găsim cu siguranță.”

Am trecut printr-o strâmtoare mărginită de stuf înalt, fiind acompaniați mereu de zborul rândunicilor de mare și a berzelor ce se materializau spontan pe măsură ce avansam. Am ajuns la o deschidere impresionantă unde ne-a fost dat să vedem o sumedenie de rândunici de mare în jurul unei aglomerări de pământ străjuită de 3 sperietori de ciori. ”Asta e Movila?”, întreb plin de curiozitate. ”Asta e.” răspunde ghidul bucuros. ”Din păcate nu putem ajunge la ea pentru că e apa mică. Dar vă duc pe canale. Acolo sigur mai vedem și alte păsări.”

Când am pătruns pe canalele înguste ce mărgineau unul dintre lacuri am avut o mare surpriză: liniștea. Zgomotul păsărilor gălăgioase care fie se hrăneau, fie se deplasau către următoarea masă, dispăruse aproape complet. Din când în când mai auzeam câte un foșnet prin stufăriș, dar nu reușeam să identifică emițătorul. După o perioadă în care am avut ocazia să ne relaxăm puțin, am observat lărgirea progresivă a canalului pe care ne aflam. Încet-încet ne-am dat seama că imensitatea de apă ce se deschidea în fața noastră era lacul cel mare de pe care ne începusem călătoria.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Aici, câteva lebede se plimbau foarte mândre pe lac, așteptând parcă să fie imortalizate. După ce le-am făcut pe plac, ne-am continuat drumul către mașina pe care o lăsasem la capătul opus al lacului. Din loc în loc am început să observăm sticle de plastic pe suprafața apei. Când mă pregăteam să întreb de ce nu le strânge cineva, primisem deja răspunsul: ”Mâncare pentru pești. Le umplem cu mâncare și ei vin și se hrănesc prin găurile de la baza sticlelor.”

În timpul acestui moment de revelație am simțit cum barca se oprește brusc. Cu ochii mari ne-am întors către ghidul nostru care ne-a făcut semn că totul este sub control. A început să manevreze barca cu dibăcie și, în câteva minute a reușit să ne scoată din apa care devenise prea mică pentru a mai putea fi navigabilă.

Am ajuns în cele din urmă și la malul apei unde, cu agilitate de felină, am reușit să coborâm din barcă. I-am mulțumit foarte mult ghidului pentru tot, ne-am scuturat puțin, ne-am hidratat și am plecat spre casă încărcați cu energie pozitivă și cu niște carduri de memorie pline cu poze.

O galerie de imagini se poate vizualiza aici: http://wepa.ro/portfolio/minidelta-larga-jijiei-iasi/

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterest