Proiect 2016: Rechinii din Azore

La fotografiat rechini – Povestea din spatele imaginilor

Autor: Alin Miu

Proiectul nostru a avut ca subiect rechinii din Azore. Insulele Azore se află în Oceanul Atlantic și aparțin ca și jurisdicție de Portugalia, fiind regiune autonomă.

Alegera destinației pentru desfășurarea proiectului nostru a ponit de la informații găsite în mediul online despre speciile de rechin din ariile protejate din Europa. Faptul că Azorele erau declarate zone protejate și multe dintre siteurile de scufundări promovau apele arhipelagului ca și destinație de scufundări cu rechini, decizia noastră a fost cât se poate de normală.

Situația din teren este diferită de ceea ce ne informasem noi. Din cele povestite de cei care se scufunda zilnic în zonă, rechinii nu o duc prea bine, nici macar aici în Azore.

Insula Pico - Azore
Insula Pico – Azore

Exista o zonă, în care o universitate de Portugalia a desfășurat un program de cercetare maritimă, în ultimii zece ani. În acea zonă nu aveau acces bărcile de pescuit maritim și nici pescarii sportivi. Astfel încât, rata de succes să întâlnești rechini, în cursul scufundării, era de 90%. Și mai important era faptul că puteai să vezi 5 – 8 exemplare într-o scufundare. Anul trecut univesitatea a terminat programul de cercetare și a strâns aparatura instalată sub apă. Ce credeți că s-a întâmplat? Au apărut imediat niște vase de pescuit care au recoltat…250.000 de tone de rechini! Până să se lamurească autoritățile, să declare zonă protejată, răul a fost făcut. Astfel o întreagă zonă (cele trei insule  Pico, Faial și Sao Jorge) are de suferit economic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Peisaj submarin – Azore
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Murena – Azore

Cand am ajuns în Pico și am început discuțiile cu operatorii de la centrele de diving și le-am povestit de proiectul nostru fotografic pentru promovarea speciilor de rechin, reacțiile lor au fost foarte rezervate. Au trecut câteva zile până ne-am cunoscut mai bine și am aflat întreaga poveste. Problema e că acum centrele de scufundări au lăsat-o mai moale cu promovarea scufundărilor la rechini. De ce? Acum rata de succes a ajuns undeva spre 30%, să reușești să te scufunzi cu rechini.

Proiectul nostru fotografic părea sortit eșecului. Ghizi de scufundări ne încurajau dar cu jumătate de gură. După 3 zile de scufundări fără urmă de rechini, am decis să am o discuție mai onestă cu ghidul.

Propunerea lui a fost să mă alătur unui grup de scufundători care merg în larg pentru a încerca să atragă rechinii cu un fel de supă de pește pe care o varsă în ocean. Zis și făcut. A doua zi dis de dimineață am pornit spre larg. Eram 7 scufundători și doi ghizi plus skipperul bărcii. După circa 45 de minute am oprit la locul faptei. Din ce spuneau ghizii, eram în zona unui munte subacvatic, în jurul căruia obișnuiesc să se adune rechinii. A urmat un briefing amănunțit despre ce NU avem voie să facem sub apă și alte detalii logistice.

Între timp skipperul a scos o galeată de plastic plină cu măruntaie și bucăți de pește peste care a turnat apă de mare. Apoi cu o cană de un litru a început să scoată apa din găleată și să o arunce în mare.

Timpul se scurgea greu, ceilalți scufundători nu erau prea optimiști. O parte din ei mai încercaseră și cu o zi înainte și nu au reușit să vadă nici un rechin. Și asta după 5 ore de așteptare pe mare.

Am preferat să îmi verific sistemul fotografic și să nu mai ascult conversațiile lor pesimiste.

Dupa 30 de minute, încă nu se zarea nici un rechin. La un moment dat unul dintre scafandrii din grup ne arată ceva în depărtare. Niște aripioare!!!….de delfin. Au reînceput comentarille  – Dacă sunt delfini nu e bine pentru că rechinii sunt speriați de delfini și fug.

Ne-am reîntors la activitățile noastre. Unii își scoseseră pachetele cu mâncare și luau prânzul.

Shaarkkkk!!!!! Skiperul ne arată o umbră în apă aproape de barcă. Toată lumea se înghesuie în partea din spate a bărcii și începem să ne uităm cu atenție în apă. La un moment dat disting silueta alungită a unui rechin albastru. Iau sistemul de fotografie subacvatica Olympus și încep să filmez cu camera în carcasa subacvatică. Nu mai era timp de alte setări.

Ghizii ne dau ultimele indicații înainte de a intra în apă. Începem să ne punem buteliile cu aer în spate și să intrăm încet în apă, fără să facem prea mult zgomot.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Vedere de sus_1
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Vedere de sus_2

Au urmat 45 de minute în care am avut șansa să mă scufund în compania unui dintre cele mai elegante animale care le-am văzut eu sub apă. Rechinul albastru este o ființă curioasă care vine și investigheaza orice i se pare interesant…de foarte aproape. Astfel fiecare dintre scafandri a fost cercetat amanunțit de catre rechin. Mișcarea fluidă și relaxată nu ne-a dat motive de încordare. Singura grijă era ca să reușesc să trag cadrele pe care mi le doream. Rechinul a fost de acord și a revenit de 3 ori langă mine, până a atins portul carcasei subacvatice Olympus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Portret_1
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Portret_2

La un moment dat rechinul s-a plictisit de noi și a plecat. Ne-am reîntors pe barcă bucuroși și mai relaxați. Am verificat cateva cadre de pe camera fotografică și rezultatele păreau promițătoare, atât cât poți să verifici pe ecranul camerei.

Totul e bine când se termină cu bine, zice vorba. Situația de fapt este departe de a fi bine, ci mai degrabă dezastruoasă. Rechinii sunt vânați în continuare cu tenacitate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Detaliu_1
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Rechinul Albastru – Detaliu_2

Un alt mod în care pescarii europenii reușesc să trișeze și să comercializeze carnea de rechin am auzit-o discutând cu localnicii. Există o lege în care dacă un preparat de pește conține carne de la 3 specii diferite de pești, atunci nu mai este necesar declararea compoziției exacte și nici a provenienței acelei cărni. Astfel carnea de rechin poate fi întâlnită în multe preparate și semipreparate din pește, în care nu te-ai gândi că poate conține carne de rechin.

O inițiativă ce ar trebui susținută și promovată ar fi clasificarea separată a rechinilor de cea a peștilor. Rechinii ar trebui să fie o clasă specială și care să intre sub un protectorat general la nivel mondial, pentru a putea opri extincția acestor animale impresionante.

Din păcate pe coasta de est a Statelor Unite se desfășoară concursuri de pescuit de rechin, care nici măcar nu sunt de genul prinde și eliberează. Organizatorii sunt atât de cinici și cer participanților să aducă la mal pentru a fi cântăriți toți rechinii prinși. Astfel barcile se întorc cu zeci de rechini morți pentru a fi desemnat câștigătorul. Și mai de neînțeles este faptul că multe companii mari sponsorizează astfel de concursuri. Puteți citi aici: https://www.theguardian.com/environment/2016/jul/19/atlantic-shark-hunting-tournaments-endangered-species

Cred că fiecare dintre noi putem să facem cât de puțin pentru a putea vedea în continuare imagini ca acestea : Galerie foto

Mai multe despre proiectele noastre puteți citi aici : Proiecte

Mulțumim partenerului Olympus Romania pentru ajutor și implicare. Imaginile au fost realizate cu un sistem de fotografie subacvatică Olympus.


Facebooktwittergoogle_plusredditpinterest