Oslob – uriașul blând

Autor: Claudia Milea

Oslob – Uriaşul blând

Expediţia ne-a purtat în continuare spre sudul insulei Cebu, către Oslob, mai exact sătucul Tanawan. Am venit aici pentru o întâlnire cu adevărat deosebită, cu cel mai mare peste din lume: rechinul balenă.

Împărţit în două subpopulatii, ponderea este considerată a fi de 75% în apele indo-pacifica şi 25% în cea atlantică. Nu este periculos pentru om. Se hrăneşte asemenator balenelor: prin filtrarea apei, cu plankton, icre, ouă de coral, dar şi cu mici calamari, peşti, etc.

Conform IUCN Red List, cel mai mare exemplar a fost raportat în Taiwan, o femelă cu lungimea de 20m ce cântărea circa 42 de tone.

Despre reproducere se ştiu foarte puţine lucruri, femelele gestante fiind întâlnite cu precădere în zona Pacificului de est, lângă insula Darwin din arhipelagul Galapagos şi în golful Californiei. Atinge maturitatea sexuală la 30 de ani şi poată să trăiască circa 70-100 de ani.

AMENINŢĂRi. Sunt subiectul accidentării de către nave, pescuitului ilegal dar şi capturii accidentale în timpul pescuitului de alte specii de peşti. IUCN Red List l-a catalogat că specie ameninţată cu extincţia.

Ce se întâmplă acolo la Tanawan-Oslob?

Rechinii balenă sunt hrăniţi, astfel s-a creat un obicei, zilnic fiind atraşi către o zona delimitată, aproape de mal, unde zeci şi sute de turişti instruiţi în prealabil la centrul de informare, se îmbarca spre a petrece o jumătate de ora împreună cu uriaşii blânzi, fie privindu-i din barcă, fie la snorkeling sau la scufundare.

Cum s-a ajuns la situaţia acesta?

Pescarii au descoperit că rechinii balenă erau atraşi de momeala pe care o foloseau ei, apropiindu-se de bărcile lor în timp ce pescuiau, încurcându-i. Astfel, pescarii au căutat metode de a-i îndepărta, inclusiv aruncând pietre spre ei. Întrucât nici o metodă nu dădea roade, s-au gândit să atragă rechinii balenă departe de bărcile lor de pescuit, folosind aceeaşi momeala: o specie locală de creveţi. Proprietarul unui centru de scufundări a observat acest fapt şi a plătit pescarii să atragă rechinii balenă către clienţii lui. Vestea s-a răspândit cu viteză şi astfel s-a ajuns în câţiva ani că această regiune să fie foarte căutată pentru întâlniri garantate cu aceste creaturi rare.

Este etic?

Asociaţia Physalus a lansat proiectul LAMAVE (Large Marine Vertebrates Project Philippines) prin care studiază impactul interacţiunii umane cu rechinii balenă, urmărind conservarea mediului şi conştientizarea practicii nesănătoase de la Oslob. Scopul este să dezvolte un plan sustenabil de management privind turismul generat de rechinii balenă în Filipine.

Principala îngrijorare este legată de faptul că rechinilor, fiind hrăniţi, li se perturbă astfel ritmul migrator şi probabil procesul de reproducere. Altă grijă este riscul la care sunt supuşi rechinii balenă care învăţaţi fiind să se apropie de bărci pentru a fi hrăniţi, o vor face şi către bărci cu motor, fiind foarte expuşi riscului de rănire. La Oslob se folosesc doar bărci cu vâsle, spre a nu-i răni. De asemenea, atingerea voluntară sau involuntară a exemplarelor, fie de către turişti fie de către cei care îi hrănesc, poate provoca probleme la nivelul tegumentului. Întrucât scopul la Oslob nu este de a-i hrăni efectiv ci de a-i atrage, o altă problema este ridicată de faptul că sunt hrăniţi insufficient, cu aceeaşi alimentaţie care este foarte puţin variată faţă de cea de care ar beneficia dacă şi-ar respectă cursul natural migrator.

Şi totuşi?…

În anii ’80 pescuitul de rechini balenă era foarte frecvent în Filipine, în primul rând pentru supă de aripioară de rechin, că hrană pentru localnici sau vânduţi pe sume mici pentru a ajunge în pieţele asiatice de peste.

Deşi în 1998 în Filipine a intrat în vigoare legea care protejează rechinii, statisticile arată că braconajul se derulează nestingherit până în ziua de astăzi, în zonele mai puţin traficate de turişti. Un articol din 2014 publicat de Nat Geo prezintă cifre înfiorătoare: circa 600 de rechini balenă sunt procesati anual într-o fabrică din sud-estul Chinei, în condiţiile în care populaţia la nivel mondial este considerată a fi la nivelul a câtorva mii.

Conform IUCN Red List, specia se confruntă cu un risc major de extincţie. În anumite zone din Indo-Pacific s-a ajuns la un declin al speciei până la 92%. La nivel mondial se consideră că circa 50% din populaţia de rechini balenă a dispărut.

În timp ce braconajul încă se practică, în anumite zone ale lumii, din Mexic şi până în insulele asiatice turismul născut din observarea rechinilor balenă asigura câştiguri tot mai însemnate, unele practici fiind dăunătoare speciei. Nu încurajăm practici că cele de la Oslob, iar incursiunea WEPA a fost una documentară.

Există rechini balenă captivi în acvarii din întrega lume: China, Japonia, Taiwan, SUA, Emiratele Arabe Unite, însă se ştie că multe exemplare mor în urmă contentiei şi sunt rapid înlocuite cu noi specimene. Rechinul captiv din acvariul din Hotel Atlantic – Dubai a fost eliberat în 2010.

Şi totuşi, acolo unde rechinii balenă sunt hrăniţi, în loc să fie omorâţi nu poate fi considerat un model pentru localnici spre a-i opri din vânătoarea acestei specii?

Va lăsăm să judecaţi singuri acest răspuns.

Deşi nimeni nu ştie exact, poate rechini că cei hrăniţi la Oslob au şansă de a ajunge la maturitate, a se înmulţi şi a asigura continuitatea speciei. Mai mult decât atât, ei vin doar dimineaţă spre a fi hrăniţi iar după aceea pleacă după bunul plac şi chiar pot fi văzute specimene la insule învecinate, deci probabil au şansă de a se hrăni în continuare în timpul zilei şi nopţii.

Faptul că o multitudine de oameni pot să vadă rechinii balenă în mediul lor natural, poate să fie un factor de conştientizare, mai ales pentru populaţiile tinere de asiatici, spre a refuză să mai consume supă de aripioară de rechin.

Într-o lume ideală ar trebui să ne bucurăm de abundenţă speciilor, nu să ne punem problema cum pot fi determinate populaţiile indigene să nu mai pescuiască vietăţi deja ameninţate cu extincţia, însă din păcate suntem în postura de a folosi o practică mai puţin sănătoasă pentru a crea un model deficient pentru conservarea speciei.

Galeria de imagini se poate vizualiza AICI

Surse articol: Physalus, IUCN Red List, Naţional Geographic, Wikipedia


Facebooktwittergoogle_plusredditpinterest